Scoala

Nepotul meu N, care este in clasa intai, nu vrea sa mai mearga la scoala, pentru ca nu mai are timp sa se joace. Asta mi-a amintit de D.D. din clasa intai (nici el nu era tocmai multumit pentru ca trebuia sa se trezeasca devreme). Pregatirea psihologica pentru scoala i-am facut-o din primul an de viata. Abia statea in sezut cand ii puneam cate o carte cu poze frumoase in fata si ii aratam sa le mangaie si sa le iubeasca. A dat rezultat, nu am nici o carte rupta sau mazgalita, desi au fost accesibile tot timpul. Eu eram contabil, lucram acasa ca sa il pot creste si pe el, de aceea aveam fiecare raftul lui cu obiecte personale: carti, caiete, pixuri, creioane, etc. Era foarte mandru cand ziceam ca mi s-a terminat pixul si il rugam sa-mi imprumute pixul lui. Eu nu aveam voie in raftul lui decat cu aprobare, el de asemeni trebuia sa intrebe daca poate lua ceva. Apoi, cand avea 4 ani, i-am facut permis de intrare la biblioteca si astfel a putut rasfoi carti multe si superb ilustrate pe care eu nu le-as fi putut cumpara, ba cand ne intorceam de la biblioteca vara, se strangeau copiii de la bloc in jurul nostru si rasfoiau cartile impreuna. La 5 ani si sase luni, Mos Craciun i-a adus un puzzle cu alfabetul si animale care incep cu litera respectiva si un alt puzzle cu cifre si multimi de obiecte reprezentand numerele. Rezultatul a fost spectaculos...prin martie deja silabisea titlurile povestilor, in aprilie deja citea cuvinte la tv (fara ca eu sa il ajut in vreun fel). Bineinteles ca tot timpul ii aratam cat de important este sa inveti in viata, de oriunde, orice te intereseaza, nu pentru a te imbogati sau pentru un post anume ci pentru a-ti putea alege din mai multe meserii pe care ai putea sa le faci, pe cea care ti se potriveste mai bine, iti e mai draga sau este platita mai bine, in functie de nevoi. Si nu in ultimul rand, eu nu mi-am obligat copilul sa faca nimic. Cand i-a fost foame a mancat, cand i-a fost sete a baut, cand i-a fost somn a dormit, regulile foarte putine au fost dezbatute impreuna si aleasa cea mai convenabila varianta. Exemplu: cand vine de la scoala, mananca, isi face temele si apoi face ce vrea. Pentru ca seara a vazut si singur ca este obosit si in loc sa-si faca tema in 10 minute, ii trebuie jumatate de ora. Am vazut pe internet copii de cateva luni razand la parinti care rupeau hartie (parintii aceia nu vor avea carti intregi in casa), am auzind parinti spunand ca nu au bani sa cumpere o revista copilului dar erau cu tigara in mana (o revista este mai ieftina decat orice pachet de tigari), am auzit parinti care nu dau jucarii sau carti pe mana copiilor "ca le strica" (daca nu exploreaza nu poate invata). Bunica avea o vorba: "copilul cand casca ochii, ia aminte la parintele lui si se comporta ca atare".
Scoala nu poate acoperi toata educatia unui copil. In plus, uneori dascalul si copilul nu sunt "pe aceeasi lungime de unda", alteori sunt in clasa colegi care agreseaza fizic sau psihic un copil mai sensibil. Motive pentru care un om poate uri ceva sunt nenumarate, trebuie identificate unul cate unul si eliminate cu discretie sau macar atenuate pe cat posibil.