Platoul Padina

Nici nu stiam ca exista acest platou. Domnul proprietar al vilei, ne-a propus excursia, explicandu-ne ca este o plimbare deosebita. Ce nu inteleg eu, cum pot sta atatea frumuseti atat de ermetic ascunse de privirile romanilor. Cand am vazut drumul de acces am inteles. Se intra prin Sinaia, pe Calea Moroieni (atentie, nu exista niciun indicator), ajunsi la baza muntelui faci dreapta, pe DN71 (spre Targoviste, dar numai bornele kilometrice iti dau de inteles), dupa 7 km de la Sinaia se face iar dreapta, pe langa Cabana Cuibul Dorului pe DJ713. Acest drum era pamant si piatra, pe el circulau doar masinile armatei si de aceea zona era greu accesibila. Acum drumul este asfaltat o buna parte si se pare ca zona urmeaza sa se dezvolte. Din DJ713 (care conduce la Cabana Piatra Arsa si de acolo la Cabana Babele pe jos), la un moment dat trebuie virat inca o data, pe DJ714 care face legatura cu Pestera Ialomita (minune, aici exista indicatoare dar se termina asfaltul). Pe drum poti admira Cheile Zanoagei, Lacul Bolboci, Grota Ursului, Cheile Tatarului, Pestera Ialomitei. O harta a zonei pe care se pot vedea si traseele turistice si marcaje am gasit la:
http://www.turismdevis.ro/harta.php?img=bucegi.jpg.
Tot drumul este superb, dar pe mine m-au lasat fara cuvinte Lacul Bolboci si Pestera Ialomitei. Lacul este deosebit de limpede si imprumuta culoarea celui care se oglindeste in apele sale (e verde ca padurea sau albastru ca cerul). In pestera e racoare si umiditate, picura apa din tavan si respiratia noastra calda se transforma intr-un abur usor. Pestera este ingrijita de calugarii de la Manastirea Ialomicioarei, poti sa te plimbi in siguranta pe traseu luminat si amenajat strictul necesar (sunt trepte de lemn care usureaza accesul) si este singura pestera in care eu personal am intrat pana acum (si prin care m-am plimbat vreo ora fara sa ma plictisesc). Dar stiu ca mai sunt locuri care trebuiesc "cercetate", spre exemplu Cheile Zanoagei si abia astept concediul viitor.

Cerc rosu in cerc alb

Adăugaţi o legendă

Ajunsi in Busteni la 12:00, la 12:10 eram deja cazati. Pentru ca vila "Casuta noastra" este la doi pasi de gara, intima, curata si la un pret potrivit buzunarelor noastre. Eliberandu-ne de povara bagajelor, eu si D.D. am infulecat ceva in viteza, ne-am luat apa si o gustare dulce (contra febrei musculare) si am pornit spre Cascada Urlatoarea. Am ales acest traseu pentru ca era cel mai scurt. Pana la hotel Silva ne-a topit soarele. Panta care a urmat, ne-a scos un pic sufletul dar D.D. se oprea des sa faca poze, uimit de frumusetea din jur si nici n-am simtit cand am ajuns in padure. Marcajul a ales brusc o carare care se rupea de drum si urca abrupt peste radacinile noduroase care fixau solul. In jur, tacerea si aerul aveau alta compozitie. Mirosea a rasina si desi urcam si respiram greu, nu mai simteam "gheara" care "ma zgaria" de obicei in gat. Linistea era atat de profunda incat aveam senzatia ca am urechile infundate. Intalneam grupuri mai mici sau mai mari care se intorceau de la cascada, pe altii ii depaseam sau ne depaseau cand ne odihneam, pe fata tuturor era zambet curat, adevarat. Un pic inainte de "Urlatoare", marcajul avea o ramificatie (cerc albastru in cerc alb) care, spuneau cunoscatorii, te conduce la Sinaia. Cascada Urlatoarea era superba ca de obicei, ne-am odihnit, am facut poze, am pornit inapoi. Toata plimbarea a durat in jur de trei ore, ne-am simtit excelent si asteptam cu nerabdare plimbarea de a doua zi.

Lumina si apa

In toate aceste fotografii este aceeasi fantana, apa si lumina "curg" diferit. Cele de sus sunt doua instantanee dragute tip vedere, imaginea din stanga jos, in care asfintitul inroseste copacii, pare ireala, misterioasa, fascinanta iar cea din dreapta jos, in care lumina explodeaza supunand forta apei, pur si simplu taie respiratia.

Luce e acqua
Tutte queste foto e la stessa fonte, luce e acqua "flusso" diversa. La parte superiore sono due foto cartolina genere abbastanza, in basso a sinistra scendendo alberi diventa rossi, immagine sembra irreale, misteriosa, affascinante iar cea din dreapta jos e in basso a destra, la luce esplode, sottoporre forza dell'acqua, semplicemente mozzafiato.

Cladiri

Imi plac mult cladirile italiene si la interior, cum sunt impartite dar si la exterior pentru ca are fiecare ceva doar al ei. Un metru in plus unde trebuie si un spatiu poate deveni confortabil si usor de mobilat. E adevarat ca aici problema incalzirii este ceva mai redusa pentru ca iarna rar se ating temperaturi sub 0 grade dar nu cred ca acesta este motivul pentru care locuintele italiene sunt atat de ingrijit construite. Un apartament de 50 mp, este un apartament de 2 camere si in Italia si in Romania. Nici foarte mic, nici foarte mare. Diferit este modul de impartire al spatiului. Pentru doua cladiri etajate se consuma cam acelasi numar de metri patrati, dar aici capetele sunt "legate", se castiga un nou rand de apartamente si o curte interioara care este de obicei si parcare (atat pentru masini cat si pentru biciclete). Acest spatiu este al tuturor, si ca proprietate dar si ca responsabilitate.

Condomini
Amo edifici italiani, come diviso internamente e personalita dall'esterno. Spazio puo diventare arredamento semplice e confortevole, inoltre, se un metro in cui e stato. E vero che questo riscaldamento e un po meno, per l'inverno raramente scendono temperature sotto gli 0 gradi Celsius, ma non credo che questo e il motivo per i quali l'italiano e construito case in modo pulito. Appartamento di 50 metri quadrati e un bilocale in Italia e Romania. Non molto piccole o molto grandi. Diverso e il modo di suddivisione degli spazi. Per due edifici a piani consumano circa lo stesso numero di metri quadrati ma in Italia estremita sono collegate, per vincere una nuova fila di appartamenti e un cortile che e di solito e parcheggio per auto, moto e bici. Questo spazio e per tutti, ma la proprieta e la responsabilita.