22

Azi se implinesc 22 de ani de cand a fugit comunismul si am implinit 25 de ani. Am facut tot ce mi-a trecut prin minte, ca pe vremea cand nu-mi pasa daca place sau nu place. Am primit felicitari de la persoane care habar nu au cine sunt iar familia mea a uitat de aniversare. In casa miroase ciudat, a friptura arsa (nu eu gatesc seara), mainile ma ustura de la dergenti si pe France3 e meteo; nu prea ma intereseaza pentru ca eu nu sunt in Franta. Ieri am aflat ca doamna M nu vrea sa renunte la serviciile mele, ba chiar am impresia ca vrea sa-mi faca contract. La multi ani!

Platoul Padina

Nici nu stiam ca exista acest platou. Domnul proprietar al vilei, ne-a propus excursia, explicandu-ne ca este o plimbare deosebita. Ce nu inteleg eu, cum pot sta atatea frumuseti atat de ermetic ascunse de privirile romanilor. Cand am vazut drumul de acces am inteles. Se intra prin Sinaia, pe Calea Moroieni (atentie, nu exista niciun indicator), ajunsi la baza muntelui faci dreapta, pe DN71 (spre Targoviste, dar numai bornele kilometrice iti dau de inteles), dupa 7 km de la Sinaia se face iar dreapta, pe langa Cabana Cuibul Dorului pe DJ713. Acest drum era pamant si piatra, pe el circulau doar masinile armatei si de aceea zona era greu accesibila. Acum drumul este asfaltat o buna parte si se pare ca zona urmeaza sa se dezvolte. Din DJ713 (care conduce la Cabana Piatra Arsa si de acolo la Cabana Babele pe jos), la un moment dat trebuie virat inca o data, pe DJ714 care face legatura cu Pestera Ialomita (minune, aici exista indicatoare dar se termina asfaltul). Pe drum poti admira Cheile Zanoagei, Lacul Bolboci, Grota Ursului, Cheile Tatarului, Pestera Ialomitei. O harta a zonei pe care se pot vedea si traseele turistice si marcaje am gasit la:
http://www.turismdevis.ro/harta.php?img=bucegi.jpg.
Tot drumul este superb, dar pe mine m-au lasat fara cuvinte Lacul Bolboci si Pestera Ialomitei. Lacul este deosebit de limpede si imprumuta culoarea celui care se oglindeste in apele sale (e verde ca padurea sau albastru ca cerul). In pestera e racoare si umiditate, picura apa din tavan si respiratia noastra calda se transforma intr-un abur usor. Pestera este ingrijita de calugarii de la Manastirea Ialomicioarei, poti sa te plimbi in siguranta pe traseu luminat si amenajat strictul necesar (sunt trepte de lemn care usureaza accesul) si este singura pestera in care eu personal am intrat pana acum (si prin care m-am plimbat vreo ora fara sa ma plictisesc). Dar stiu ca mai sunt locuri care trebuiesc "cercetate", spre exemplu Cheile Zanoagei si abia astept concediul viitor.

Cerc rosu in cerc alb

Adăugaţi o legendă

Ajunsi in Busteni la 12:00, la 12:10 eram deja cazati. Pentru ca vila "Casuta noastra" este la doi pasi de gara, intima, curata si la un pret potrivit buzunarelor noastre. Eliberandu-ne de povara bagajelor, eu si D.D. am infulecat ceva in viteza, ne-am luat apa si o gustare dulce (contra febrei musculare) si am pornit spre Cascada Urlatoarea. Am ales acest traseu pentru ca era cel mai scurt. Pana la hotel Silva ne-a topit soarele. Panta care a urmat, ne-a scos un pic sufletul dar D.D. se oprea des sa faca poze, uimit de frumusetea din jur si nici n-am simtit cand am ajuns in padure. Marcajul a ales brusc o carare care se rupea de drum si urca abrupt peste radacinile noduroase care fixau solul. In jur, tacerea si aerul aveau alta compozitie. Mirosea a rasina si desi urcam si respiram greu, nu mai simteam "gheara" care "ma zgaria" de obicei in gat. Linistea era atat de profunda incat aveam senzatia ca am urechile infundate. Intalneam grupuri mai mici sau mai mari care se intorceau de la cascada, pe altii ii depaseam sau ne depaseau cand ne odihneam, pe fata tuturor era zambet curat, adevarat. Un pic inainte de "Urlatoare", marcajul avea o ramificatie (cerc albastru in cerc alb) care, spuneau cunoscatorii, te conduce la Sinaia. Cascada Urlatoarea era superba ca de obicei, ne-am odihnit, am facut poze, am pornit inapoi. Toata plimbarea a durat in jur de trei ore, ne-am simtit excelent si asteptam cu nerabdare plimbarea de a doua zi.

Daca nu esti cuminte...

Un compartiment de tren comun. O doamna de vreo treizeci de ani, mult prea corpolenta pentru orice varsta (cu un comportament civilizat), tinea in lesa un caine-"jucarie". Nu era chiar un caine de buzunar dar parul cret (alb-gri) care ii ascundea ochii, miscarea leganata si tacerea pe care a pastrat-o tot timpul, il facea sa para o jucarie cu baterii. A misunat tot drumul mirosind pe rand pasagerii, cat ii dadea voie lesa. O alta doamna, mai in varsta (si mai acra), care dormise un timp, vazandu-l a comentat:
-Tu esti Bubico!
-E fetita, a precizat stapana.
-Tu esti Bubica. Daca nu esti cuminte, iti arat geamul!

Unghii portocalii

Avea 9-10 ani, terminase clasa a treia si se intorcea cu bunica si sora bunicii din vacanta. Purta colanti, bluza cu sclipici si avea poseta-rucsac cu zdranganele. Se strecura in viata vecinilor de compartiment, le afla secretele pe care apoi le trambita in gura mare "dand raportul" familiei tot ce a aflat. Bunica si matusa erau rotunde si vorbeau tare (cel mai des despre mancare). Sustineau ca lucreaza in invatamant dar aveau dictia lui nea Stere (personajul simpatic al lui Mordechai). Cand avea ocazia, pustoaica raspundea obraznic, jignindu-si bunica si matusa. Si bineinteles ca nu le asculta indiferent ce spuneau. Cand matusa a intrebat-o de unde are oja portocalie cu care avea vopsite unghiile, fetita a raspuns "de la voi de la servici". Am inteles ca toata familia lucreaza in aceeasi institutie de invatamant si ca oja portocalie este la moda. M-am intristat pentru ca nu ma asteptam ca un elev cu atatea cadre didactice in familie (mama, bunica, matusa) sa se poarte ca "Domnul Goe" si pentru ca in invatamantul romanesc pana si unghiile au devenit portocalii.

Caldura mare

E o zi urata pentru mine. Un aiurit m-a jignit pentru ca nu i-a placut cum gandesc, mi-a cazut o plomba si pe deasupra Mamaitei ii e rau din cauza caldurii. Nu poate sa respire normal si nu o pot ajuta. Toata lumea se coace de caldura dar oamenii in varsta sunt cei mai afectati. Daca e frig ii dor oasele din pricina reumatismului, daca e cald nu pot respira...
Maine imi inscriu liceanul la noua scoala. Parca ieri il plimbam in carucior si azi tremur cand da examen. Il mai musca si fetele de gat... Poarta parul lung si e greu de ingrijit, dar ii place asa si il las sa se bucure de el (nu se stie cat timp va avea  par ondulat si frumos colorat natural, in cap).
Dupa amiaza trebuie sa merg intr-un pod sa mut praful de colo-colo. Din satul ala numai astfel de amintiri am, ori am carat apa de la marginea satului, ori am plimbat gunoiul de la animale cu roaba ori am starnit praful intr-un loc in care a doua zi era depus la loc. Nu-mi place dar trebuie. Si nici macar nu e 13 sau marti...

Cifre

Ieri s-au afisat repartizarile pe licee. D.D. a intrat unde si-a dorit si este in clasa cu cine a visat. M-a uimit constanta notelor din care a rezultat media generala: 8.30 romana, 8.30 mate, 8.78 media generala a claselor V-VIII si a rezultat media de admitere 8.54. S-a clasat pe locul 739 din 2655 de repartizati. Stiam ca este elev de nota 8 si i-am spus-o si lui din primavara desi profesoarele de limba romana si de mate sustineau ca este elev de nota 6. Putea obtine rezultate mai bune daca ar fi muncit mai mult dar ar fi insemnat sa renunte la a-si trai jocurile copilariei si nu cred ca ar fi meritat. In cateva cuvinte s-a terminat asa cum ma asteptam, cu toata nebunia care zguduie acum invatamantul romanesc. Urmeaza o noua etapa, liceul si maturizarea, la fel de dificila si la fel de frumoasa. Drum bun, Piu!

Madonna

In timpul celui de al doilea razboi mondial, o bomba a strapuns acoperisul si a trecut prin cele patru etaje si parter, infingandu-se in subsol fara sa explodeze. In locul unde s-a oprit bomba, a fost asezata o statuie a  Madonnei si s-au plantat in jurul ei trandafiri cataratori. Desi nimeni nu raspunde de statuie sau trandafiri, locul este vizibil ingrijit si trandafirii zilnic udati. Mai exista inca oameni care isi iubesc si respecta protectorii.

Avion

Am zburat cu avionul. Cu un echipaj complet feminin. Zborul a fost fara peripetii desi era ceva vant. Priveam aripile fragile ale avionului si gandeam ca transporta o greutate imensa cu o usurinta si o eleganta demna de admirat. Trupul meu (convins de gravitatie) la inceput refuza sa urce si l-am simtit lipit de scaun de nemiloasa inertie. Fragila cutie a alergat mai intai pe pamant si apoi prin aer cu viteza din ce in ce mai mare. O fetita de 3-4 ani a strigat "bravoo, mai repedeee!!!". Motoarele supraturate au ridicat gratioasa povara in aer si au inceput sa mi se infunde urechile. Cand s-a oprit urcarea si organismul s-a adaptat altitudinii mi-am dat seama ca sunt euforica. Era un pic de teama pentru ca vantul ne mai balansa usor, un pic de emotie a ceva trait pentru prima data, vedeam norii sub noi si forme geometrice pe pamant ca si cum cineva se jucase desenand, dar, toate se dizolvau in placerea de a te simti usor, inalt, de a pluti. Mi-am amintit ca aceasta senzatie o mai simtisem si cand visam ca zbor ca si cum mi-ar fi ramas in memoria genetica amintiri de cand eram pasare. Fetele care ne supravegheau erau foarte atente, politicoase si extrem de fragile, probabil alese si instruite sa incapa in spatii mici si sa nu cantareasca nici un gram in plus. Coborarea a fost ca un tobogan urias si usor inclinat. Pasarea alb/roz/mov scartaia din toate incheieturile si a atins pamantul ca un fulg. A izbucnit un ropot de aplauze si "bravooo!!!", si am simtit ca toata lumea se bucura intr-un singur glas ca am aterizat fara peripetii. Am zburat cu W!ZZ AIR si a fost super.

Mingiuta

Am cautat o minge, sa ma joc cu M-me L (pentru mentinerea mobilitatii articulatiilor). N-am gasit o minge normala, pe aici toate sunt grele, facute din materiale speciale, rezistente la coltii si dintii cainilor si pisicilor (pentru ca in orice casa este un caine sau o pisica). Intr-un tarziu am gasit una albastra, ceva mai usoara si care chitaie (e pentru pisici). "Eee, abia o sa-i placa si Picolinei", am gandit si am cumparat-o. Ca i-a placut M-me L nu a fost o surpriza, ca Picolina prindea viteza (de-a busilea, dupa dotarile varstei) cand vedea mingiuta rostogolindu-se, iar nu a fost o surpriza. Problema a aparut cand au observat mingiuta cele doua cateluse. Mai ales cea tanara (are un an) pur si simplu a monopolizat obiectul. K, mai in varsta si mai inteleapta, ceda mingiuta cand i-o cereai, desi fugea si ea s-o prinda cand se rostogolea, Picolina radea ca un bebe de 8 luni si se repezea sa o apuce, doar C nu voia s-o mai cedeze si altora, stricand jocul. Au inceput chiar maraieli, pentru ca C este geloasa pe Picolina, K este geloasa pe C iar Picolina le trage de coada pe amandoua. Ordinea s-a restabilit cand K, a facut o demonstratie de forta muscand piciorul mesei sub nasul lui C. Aceasta a schelalait scurt si a iesit pe terasa, recunoscand ca este tolerata pe teritoriu strain. Imi plac animalele inteligente si K este favorita mea.

22 decembrie 1989

Era primul meu concediu, luat in prima vacanta scolara (predam mate ca suplinitor la Scoala din Gropeni) vacanta venita ca de obicei de ziua mea, pe 22 decembrie. Hotarasem sa merg la verisoara mea L la Sinaia, impreuna cu sora mea cea mica T care avea 6 ani (in imagine T, dupa 20 de ani). Pe la 11,30 eram deja in apartamentul din Sinaia. Pentru ca implineam in acea zi 25 de ani, am coborat la Complex-ul de la parterul blocului (asa se numeau marketurile in acea vreme) sa iau doua sticle de vin spumos. Nu era nimeni la casa dar se auzea o voce grava de crainic radio repetand parca la infinit: "Atentiune! Se va da un comunicat important pentru Tara." "Iar dau astia piesa cu 23 August 1944" am gandit si nu pricepeam de ce nu vine nimeni sa-mi ia banii... puteam sa plec linistita cu sticlele in brate de 10 ori. Dupa vreo 5 minute, se indura o fata de mine, vine in fuga, ma taxeaza, imi striga aproape fara voce: "A fugit Ceausescu!" si dispare cu aceeasi viteza pe unde a venit. Fara sa inteleg imediat ce a spus, imi iau tacticos sticlele si urc la T care ma astepta singurica in casa. Abia cand intram in scara blocului, "procesorul" a terminat de tradus comentariul vanzatoarei, am urcat treptele cate doua si i-am comunicat si eu lui T aceleasi cuvinte. Bineinteles ca ea n- a inteles nimic. "Unde a fugit?" intreaba nevinovat pustoaica. Nu stiu, trebuie sa gasim si sa deschidem un radio sau un tv. "Sunt in sufragerie" spune ea bine informata pentru ca deja inspectase toata casa. Cu maini tremurande am aprins si radioul si tv-ul si am stat "lipita" de ele plangand. Desi ma bucuram ca familia atotstiutorului si atotstiutoarei o rupsese la fuga, banuiam ca trupele rusesti sunt deja la granita, stiam ca orice Revolutie inseamna morti, raniti si vieti frante (bunica mea avea o vorba "schimbarea stapanilor, bucuria nebunilor"), dar mai ales eram suparata ca m-a prins momentul departe de familie si simteam pentru prima data ce inseamna nesiguranta zilei de maine. T imi mangaia mainile pentru ca nu ziceam nimic si nu stia de ce plang. "Mi-e teama pentru tata, s-a facut si el membru PCR de 5-6 ani, ca sa nu mai avem noi, fetele, probleme pe la scoala (el fusese fiu de chiabur, avusese interzis si accesul in liceu, printre multe alte interduictii, mama era vegetariana si considerata din acest motiv sectanta, din cauza "dosarului politic" pentru mine liceul si facultatea au fost un lung cosmar) si acum nu stiu ce se va intampla cu toti oamenii acestia, "comunistii", pentru ca ura celorlalti impotriva lor este imensa", gandeam eu cu voce tare, in timp ce ea ma privea ca de obicei, extrem de atenta si curioasa. Au inceput sa vorbeasca revolutionarii de la tv si m-am mai linistit. Erau oameni cunoscuti si pareau ca stiu ce au de facut. Intre timp a venit si verisoara L, apoi sotul ei G si am avut cu cine schimba impresii.
Am trait Revolutia la tv, in "creierii muntilor" si totul parea ireal. Cu un ochi am ras si cu un ochi am plans.

La masa

Ar fi trebuit sa fie o mancare obisnuita si gustoasa de fasole. Avea ceva portocaliu prin ea si am intrebat cu ce e. Mi s-a raspuns: "gamberetti e cozze". Habar nu aveam ce sunt si am mancat... o gura... doua guri... apoi nici nu am mai putut vorbi. M-me L m-a observat si m-a intrebat daca mi-e rau. M-me M s-a prins si mi-a luat farfuria din fata. M-am scuzat si am plecat. Am baut juma' de pahar apa indoita cu otet, m-am spalat pe dinti si am mancat o portocala cu paine. Am cautat in dictionar si am aflat ca mancasem crevete (gamberetti) prima gura (nu mi-a placut dar era suportabil) si de aceea am luat repede o lingura de boabe de fasole sa nu mai simt gustul. Dar in lingura, printre boabele de fasole era si o bucatica de scoica (cozze). Si acum cand imi amintesc ii simt mirosul. E cea mai scarboasa mancare pe care am avut-o vreodata in gura.

Cena
Dovrebbe essere un piatto comune e gustoso di fagioli. Qualche arancia in esso e ha chiesto che cosa e. Rispondimi: "gamberetti e cozze". Non avevo idea di quello che sono e ho mangiato...una bocca... due bocche... allora io non potevo parlare. M-me L ho notato e mi ha chiesto se sbaglio. M-me M capito e mi prese la piastra frontale. Mi sono scusata e sono partita. Ho bevuto mezzo bicchiere di acqua e aceto, mi lavo i denti e ho mangiato un'arancia con pane. La prima cucchiaiata era un pezzo di gambero (non mi piace il sapore ma era sopportabile) e ho subito preso un cucchiaio di fagioli di dimenticare il gusto. Ma tra i fagioli era un pezzo di cozze. Mi ricordo l'odore e ti dira. Ho pensato che fosse un cibo orribile.

Conu' Titel

S-a nascut in 1940. In primii ani de viata, a trait razboiul, si-a pierdut tatal si a aflat ca este "fiu de chiabur". A invatat turnatoria in profesionala (liceul i-a fost interzis), electromecanica in armata (a fost tanchist) a jucat rugby si a practicat peste 25 de ani meseria de operator-chimist. Si-a iubit copiii. A avut 4 fete desi si-a dorit un baiat sa-i poarte numele. Fetele au cate un baiat. Unul ii poarta numele, altul prenumele. A plecat devreme dintre noi platind tribut mediului otravit in care a lucrat.

Don Titel
E nato nel 1940. Primi anni di vita, la guerra vissuta, padre perduto e appreso che "il figlio di un kulak" e. Fonderia insegnato nelle scuole professionali (comunisti hanno negato l'acesso alla scuola secondaria), imparato elettromeccanico nell'esercito (era carrista), giocato a rugby e praticato da oltre 25 anni di essere un operatore di chimica. Egli amava i bambini. Aveva 4 ragazze anche se voleva un ragazzo di portare il suo nome. Ragazze hanno un ragazzo per una. Un nipote porta il suo cognome, un altro nipote porta suo nome. Precedente ci ha lasciato, rendendo omaggio al mondo del lavoro avvelenato.