Cerc rosu in cerc alb

Adăugaţi o legendă

Ajunsi in Busteni la 12:00, la 12:10 eram deja cazati. Pentru ca vila "Casuta noastra" este la doi pasi de gara, intima, curata si la un pret potrivit buzunarelor noastre. Eliberandu-ne de povara bagajelor, eu si D.D. am infulecat ceva in viteza, ne-am luat apa si o gustare dulce (contra febrei musculare) si am pornit spre Cascada Urlatoarea. Am ales acest traseu pentru ca era cel mai scurt. Pana la hotel Silva ne-a topit soarele. Panta care a urmat, ne-a scos un pic sufletul dar D.D. se oprea des sa faca poze, uimit de frumusetea din jur si nici n-am simtit cand am ajuns in padure. Marcajul a ales brusc o carare care se rupea de drum si urca abrupt peste radacinile noduroase care fixau solul. In jur, tacerea si aerul aveau alta compozitie. Mirosea a rasina si desi urcam si respiram greu, nu mai simteam "gheara" care "ma zgaria" de obicei in gat. Linistea era atat de profunda incat aveam senzatia ca am urechile infundate. Intalneam grupuri mai mici sau mai mari care se intorceau de la cascada, pe altii ii depaseam sau ne depaseau cand ne odihneam, pe fata tuturor era zambet curat, adevarat. Un pic inainte de "Urlatoare", marcajul avea o ramificatie (cerc albastru in cerc alb) care, spuneau cunoscatorii, te conduce la Sinaia. Cascada Urlatoarea era superba ca de obicei, ne-am odihnit, am facut poze, am pornit inapoi. Toata plimbarea a durat in jur de trei ore, ne-am simtit excelent si asteptam cu nerabdare plimbarea de a doua zi.