Avion

Am zburat cu avionul. Cu un echipaj complet feminin. Zborul a fost fara peripetii desi era ceva vant. Priveam aripile fragile ale avionului si gandeam ca transporta o greutate imensa cu o usurinta si o eleganta demna de admirat. Trupul meu (convins de gravitatie) la inceput refuza sa urce si l-am simtit lipit de scaun de nemiloasa inertie. Fragila cutie a alergat mai intai pe pamant si apoi prin aer cu viteza din ce in ce mai mare. O fetita de 3-4 ani a strigat "bravoo, mai repedeee!!!". Motoarele supraturate au ridicat gratioasa povara in aer si au inceput sa mi se infunde urechile. Cand s-a oprit urcarea si organismul s-a adaptat altitudinii mi-am dat seama ca sunt euforica. Era un pic de teama pentru ca vantul ne mai balansa usor, un pic de emotie a ceva trait pentru prima data, vedeam norii sub noi si forme geometrice pe pamant ca si cum cineva se jucase desenand, dar, toate se dizolvau in placerea de a te simti usor, inalt, de a pluti. Mi-am amintit ca aceasta senzatie o mai simtisem si cand visam ca zbor ca si cum mi-ar fi ramas in memoria genetica amintiri de cand eram pasare. Fetele care ne supravegheau erau foarte atente, politicoase si extrem de fragile, probabil alese si instruite sa incapa in spatii mici si sa nu cantareasca nici un gram in plus. Coborarea a fost ca un tobogan urias si usor inclinat. Pasarea alb/roz/mov scartaia din toate incheieturile si a atins pamantul ca un fulg. A izbucnit un ropot de aplauze si "bravooo!!!", si am simtit ca toata lumea se bucura intr-un singur glas ca am aterizat fara peripetii. Am zburat cu W!ZZ AIR si a fost super.